| 1.
|
CUCER'I, cuceresc, vb.IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câstiga. 2. Fig. A-si atrage simpatia, a câstiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. Tranz. si refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. - Lat. ◊conquerire(= conquirere).
Sursă
: DEX'98
(51944)
- Felicia |
| |
| 2.
|
A cuceri ≠ a elibera
Sursă
: Antonime
(68631)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
CUCER'I vb. 1. a lua, a ocupa, (înv.) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. câs-tiga. 5. a câstiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. în-cânta. Sursă
: Sinonime
( 179810)
- siveco |
| |
| 5.
|
cucer'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. cucer'esc, imperf. 3 sg. cucere'a; conj. prez. 3 sg. si pl. cucere'ască
Sursă
: DOR
(236840)
- siveco |
| |
| 6.
|
A CUCER//'I ~'esc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţă armată; a ocupa. 2) A capta prin însusiri deosebite (pentru a câstiga simpatia, dragostea sau bunăvoinţa). 3) A obţine prin luptă sau prin muncă susţinută. /<lat. conquerire
Sursă
: NODEX
(330258)
- siveco |
| |
|
|